sâmbătă, 24 aprilie 2010

Pacientul mortii

Perplex si vid,si-n minte e tacere
Privesc prelung cu ochii spalaciti
Pasind usor pe oameni adormiti
La doamna cea cu coasa la putere

Pe fata supta rece,alba,mi se iveste scurt si acru un zambet
Si ochii se atintesc intr-o privire nula
Imi inclestez si dintii si strang usor din mana
Si fac o plecaciune in fata-i spectru sacru

Si ma izbeste crunt mirosuri de cadavru
Si stropii de siroaie incep usor sa-mi curga
Si moartea in moarte agale ma afunda
Si multumita toata ma scoate usor din cadru

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

(: