miercuri, 1 mai 2013

timp

timpul este ca o bomba ce n-o poti dezamorsa ticaie ticaie merge intr-o singura directie caut firul rosul, il gasesc, nu-i bun mai incerc si altele dar ma pierd pe drum ticaie si ticaie si face explozie carnea se dezintegreaza corbii in zbor, adunati vegheaza sfasie si sfasie

luni, 29 aprilie 2013

Nimic

Asa de rau imi pare ca nu sunt talentat.Imi pare rau ca sunt doar o umbra de om ce nu poate fi numita nici macar umana. Ce se intampla cu mintea mea? De ce nu mai fac distinctia intre realitate si imaginar. De ce nu mai sunt sigur de nimic? Tot ceea ce mi se intampla mi se pare atat de greu de amintit, parca nu s-ar fi intamplat. Am nevoie de lucruri care sa imi dovedeasca ca s-au intamplat. Trec pe langa oameni, pe strada zilnic si parca nu as trece pe langa ei, parca nu as trece deloc. Am inceput sa nu mai inteleg pe nimeni. Mi-ar placea sa simt iar. Dar am uitat cum e sa simti. Sigur sau da, au devenit un simplu cred. Pot decat sa cred si nimic mai mult. Incerc uneori sa ma agat de umbre din trecut din moment ce nu traiesc in prezent.Dar imi scapa din moment ce nu mai pot simti. Nu mai imi vad scopul, nu mai pot vorbi cu rost. Daca ma vad intr-o oglinda nu ma mai recunosc. Pic in stare de visare si vad viitorul. Asta face lucrurile si mai transparente pentru mine. Am indepartat toti oamenii din motive pur utilitare. Nu mai vad distractia ci doar folosul. Mi-e sila de trupul meu slab si as vrea un altul. Ma chinui si nu iese nimic. Fata mea exprima moarte, galbejita si supta. Poate nu mai sunt demult pe lumea asta.Poate am murit si inca traiesc in imaginatia cuiva. Poate asa se explica faptul ca nu mai am amintiri,infatisarea mea si detasarea de lume. Sunt mort si o stiu.Lumea din jur nu e reala si eu sunt doar o plasmuire a cuiva.

marți, 9 aprilie 2013

catifea

Catifelata plapuma a vietii imi zgarie fata ce pare sorbita din ce in ce mai mult de viata. Toti cer ceva de la mine si eu nu le pot da. Asteptarile prea mari ma fac sa renunt atunci cand sunt la un pas sa reusesc. Sunt in cautare de lucruri ce nu exista. Asta e rau, imi trebuie distragere. Eu vreau ce nu vrea nimeni si vreau ce nu vor toti.Ma zgarie catifeaua si mai tare, brazda usor urme. Vreau sa gasesc fantana tineretii, ca sa pot trai vesnic, sa pot cugeta vesnic la ceea ce mi-as fi dorit sa fac dar nu am facut. Totul e rece si nu inteleg de ce, nu inteleg de ce nu ma pot culca mai devreme desi imi e somn. De fapt stiu de ce: incerc sa aman venirea zilei de maine. Mi-e frica sa mai spun ce simt pentru ca mi-e frica sa mai pierd. Frica e ceva ce ma opreste mereu. Oare ma opreste sa gasesc ceea ce caut? Sau sa realizez ceea ce vreau cu adevarat? Pana la urma nu inteleg ce e important pe lumea asta. Catifeaua ma zgarie desi catifeaua e catifelata. Voi credeti in destin? Eu cred ca il influentez, mai ales pe al celorlalti. E rau, am o povara pe umeri in acest fel, as prefera sa am si eu destin influentat... dar nu se poate. Mi-e somn.

marți, 19 martie 2013

ceva scurt

Asculti ce muzica vrei, vezi filmele pe care le vrei, tu decizi unde vrei sa te indrepti cu viata ta. Inainte nu era asa, oamenii au luptat pentru aceasta libertate.Si noi ce am facut cu ea? Ne-am batut joc. Zi de zi merg pe strada si ce vad? Oameni spalati pe creier, cu ochii spalaciti, ce se indreapta spre destinatie , mecanic, robotic, de parca si-au pierdut liberul arbitru. Nu e vina lor. E vina societatii deformate in care traim, ce se ocupa cu brainwashing la nivel national si promovarea non-valorii. Am putea sa facem ceva. Unii au facut: au plecat cat mai departe de aici, altii au ramas luand parte la spalarea de creiere iar altii o suporta in continuare. Tu incotro alegi sa mergi?

miercuri, 2 ianuarie 2013

Mai vreau

Trebuie sa citesc mai mult, trebuie sa descopar mai multe lucruri.Am bantuit destul prin voidul existential in cautare de nimic.E timpul sa-mi aleg un nou eu si sa-mi depasesc conditia de fiinta inferioara.
Am gresit prea mult fata de multi oameni, poate ar trebui sa incetez sa ii mai multumesc pe ceilalti si sa incep sa ma multumesc mai mult pe mine.
Nu vreau sa pierd in continuare timpul pentru ca simt ca pier.Putin cate putin pierd parti din mine,cand trec pe langa o oglinda nu ma mai recunosc.
In randul oamenilor nu mai am nimic de descoperit,poate ar trebui sa ma indepartez de ei.
Totul e atat de steril si rece, incat ma face sa ma simt defect...
Poate chiar sunt, poate ar trebui sa ies din bula mea din propria mea lume, in lumea de afara.
Dar totul e atat de rece, atat de steril...
As vrea macar odata sa ma pot murdari pe maini asa cum o faceam inainte.