vineri, 3 octombrie 2014

back from the dead? daca vreti mai mult spuneti in comentarii

Mai filosofez si eu din cand in cand, nu in scris, dar de data asta am preferat sa o fac, asa ca daca aveti timp cititi daca nu scroll down like nothing happened. Enjoy my shit | | | V De ce mereu imi amintesc ceva ce cred ca e uitat demult, de fiecare data mai viu si mai real ca ultima data? Pentru ca nu uit cu adevarat, niciunul din noi nu uitam cu adevarat.Traim in prezent, ancorati in trecut si fara sa vedem un viitor in fata, mult prea orbiti de gratificarea instanta, ne lamentam cand vine vorba de nimicuri carora nu ar trebui sa le dam importanta, traim cu mintea intunecata de noi insine, indepartati de la Cale. Traiesc si traiesti de pe o zi pe alta. Uneori nu imi dau seama daca unele lucruri chiar s-au intamplat, pentru ca majoritatea devin doar vise din colturile intunecate ale mintii mele. Ce poti sa faci atunci cand esti o umbra ce umbla printre alte umbre, care posibil sa fie la fel de goale in interior cum sunt pe exterior? Daca te intreb ce scop ai, imi vei putea raspunde? Imi pare rau sa o spun dar tu si eu, cu totii am uitat ce ar trebui sa facem de fapt. As vrea sa putem fi mai constienti de noi insine si de ceilalti. ...uneori ma culc mai tarziu doar ca sa aman ziua de maine.

miercuri, 1 mai 2013

timp

timpul este ca o bomba ce n-o poti dezamorsa ticaie ticaie merge intr-o singura directie caut firul rosul, il gasesc, nu-i bun mai incerc si altele dar ma pierd pe drum ticaie si ticaie si face explozie carnea se dezintegreaza corbii in zbor, adunati vegheaza sfasie si sfasie

luni, 29 aprilie 2013

Nimic

Asa de rau imi pare ca nu sunt talentat.Imi pare rau ca sunt doar o umbra de om ce nu poate fi numita nici macar umana. Ce se intampla cu mintea mea? De ce nu mai fac distinctia intre realitate si imaginar. De ce nu mai sunt sigur de nimic? Tot ceea ce mi se intampla mi se pare atat de greu de amintit, parca nu s-ar fi intamplat. Am nevoie de lucruri care sa imi dovedeasca ca s-au intamplat. Trec pe langa oameni, pe strada zilnic si parca nu as trece pe langa ei, parca nu as trece deloc. Am inceput sa nu mai inteleg pe nimeni. Mi-ar placea sa simt iar. Dar am uitat cum e sa simti. Sigur sau da, au devenit un simplu cred. Pot decat sa cred si nimic mai mult. Incerc uneori sa ma agat de umbre din trecut din moment ce nu traiesc in prezent.Dar imi scapa din moment ce nu mai pot simti. Nu mai imi vad scopul, nu mai pot vorbi cu rost. Daca ma vad intr-o oglinda nu ma mai recunosc. Pic in stare de visare si vad viitorul. Asta face lucrurile si mai transparente pentru mine. Am indepartat toti oamenii din motive pur utilitare. Nu mai vad distractia ci doar folosul. Mi-e sila de trupul meu slab si as vrea un altul. Ma chinui si nu iese nimic. Fata mea exprima moarte, galbejita si supta. Poate nu mai sunt demult pe lumea asta.Poate am murit si inca traiesc in imaginatia cuiva. Poate asa se explica faptul ca nu mai am amintiri,infatisarea mea si detasarea de lume. Sunt mort si o stiu.Lumea din jur nu e reala si eu sunt doar o plasmuire a cuiva.

marți, 9 aprilie 2013

catifea

Catifelata plapuma a vietii imi zgarie fata ce pare sorbita din ce in ce mai mult de viata. Toti cer ceva de la mine si eu nu le pot da. Asteptarile prea mari ma fac sa renunt atunci cand sunt la un pas sa reusesc. Sunt in cautare de lucruri ce nu exista. Asta e rau, imi trebuie distragere. Eu vreau ce nu vrea nimeni si vreau ce nu vor toti.Ma zgarie catifeaua si mai tare, brazda usor urme. Vreau sa gasesc fantana tineretii, ca sa pot trai vesnic, sa pot cugeta vesnic la ceea ce mi-as fi dorit sa fac dar nu am facut. Totul e rece si nu inteleg de ce, nu inteleg de ce nu ma pot culca mai devreme desi imi e somn. De fapt stiu de ce: incerc sa aman venirea zilei de maine. Mi-e frica sa mai spun ce simt pentru ca mi-e frica sa mai pierd. Frica e ceva ce ma opreste mereu. Oare ma opreste sa gasesc ceea ce caut? Sau sa realizez ceea ce vreau cu adevarat? Pana la urma nu inteleg ce e important pe lumea asta. Catifeaua ma zgarie desi catifeaua e catifelata. Voi credeti in destin? Eu cred ca il influentez, mai ales pe al celorlalti. E rau, am o povara pe umeri in acest fel, as prefera sa am si eu destin influentat... dar nu se poate. Mi-e somn.

marți, 19 martie 2013

ceva scurt

Asculti ce muzica vrei, vezi filmele pe care le vrei, tu decizi unde vrei sa te indrepti cu viata ta. Inainte nu era asa, oamenii au luptat pentru aceasta libertate.Si noi ce am facut cu ea? Ne-am batut joc. Zi de zi merg pe strada si ce vad? Oameni spalati pe creier, cu ochii spalaciti, ce se indreapta spre destinatie , mecanic, robotic, de parca si-au pierdut liberul arbitru. Nu e vina lor. E vina societatii deformate in care traim, ce se ocupa cu brainwashing la nivel national si promovarea non-valorii. Am putea sa facem ceva. Unii au facut: au plecat cat mai departe de aici, altii au ramas luand parte la spalarea de creiere iar altii o suporta in continuare. Tu incotro alegi sa mergi?

miercuri, 2 ianuarie 2013

Mai vreau

Trebuie sa citesc mai mult, trebuie sa descopar mai multe lucruri.Am bantuit destul prin voidul existential in cautare de nimic.E timpul sa-mi aleg un nou eu si sa-mi depasesc conditia de fiinta inferioara.
Am gresit prea mult fata de multi oameni, poate ar trebui sa incetez sa ii mai multumesc pe ceilalti si sa incep sa ma multumesc mai mult pe mine.
Nu vreau sa pierd in continuare timpul pentru ca simt ca pier.Putin cate putin pierd parti din mine,cand trec pe langa o oglinda nu ma mai recunosc.
In randul oamenilor nu mai am nimic de descoperit,poate ar trebui sa ma indepartez de ei.
Totul e atat de steril si rece, incat ma face sa ma simt defect...
Poate chiar sunt, poate ar trebui sa ies din bula mea din propria mea lume, in lumea de afara.
Dar totul e atat de rece, atat de steril...
As vrea macar odata sa ma pot murdari pe maini asa cum o faceam inainte.

marți, 25 septembrie 2012

Mort


Mort traversez ziduri de stele instelate
Asasinate de glasuri nesatule insetate
De soapte , de moarte de vise sfaramate

In timp ce mort traversez ziduri de stele instelate
Insangerate de inimi sparte in farame mii
Tu nu mai stii
Cum era, cum eram si ce a fost
Nu are rost..

Sa derulez din nou un trecut anost
Si vorbesc prost
Si mult prea mult si fara rost
Am devenit anost
Nu are rost...

Mort traversez ziduri de stele instelate
Insangerate,asasinate de inimi sfaramate
De vise insetate dupa soapte de moarte
Reflectate de stele instelate
Nemuritoare moarte

joi, 20 septembrie 2012

Ploaie


Alerg dupa umbre in timp ce stropi de ploaie mi se scurg pe fruntea obosita de vreme, de asteptare interminabila.
Privirea cea goala cu ochii stinsi si negri intalnesc faruri de masini, in care se ascunde iadul.
Am decazut atat de mult incat si eu acum sunt doar o umbra , facuta din oase.
Pamantul cand trec se crapa si paraie si dedesubtul lui se aud strigate disperate…iadul.
Mastile ma privesc cu dusmanie, ca pe un corp strain ce le perturba linistea interioara.Framantari.
Incep sa obosesc, sa gafai, corpul mi se cutremura.
Umbrele din jur incep sa devina si ele facute din oase. Alunec si cad.
Cand ma uit in baltoaca din fata mea vad un copil. Ma priveste cu dispret si cu un suras sfidator.
Mi-e frica si incerc sa scap de imaginea lui. Oriunde intorc capul, in orice suprafata reflectiva, el mi se arata cu acelasi suras.
Umbrele au inceput sa se transforme, sa se materializeze si se apropie de mine incet incet.
Eu in schimb, incep sa dispar.
Copilul iese dintr-o reflective se apropie de mine si imi spune:
-Tu esti eu si eu sunt tu. Si tu esti nimic.
Si dispare. Si umbrele ma inconjoara si dispar.
Si apoi nimic.

joi, 6 septembrie 2012

Draga Claudiu,

Anii au trecut si odata cu ei am trecut si eu. Visele copilariei,copilaria insasi si ele au trecut. Din tot ce mi-am dorit sa fiu am ajuns un simplu operator de text si imagini si am ajuns inscris la o facultate fara nume. Mi-e rusine. Sunt orbit de lacomia pentru bani, am sacrificat tot pentru ei. Sunt un om fara rusine, fara inima, purtator de masti. Sunt inconjurat de prea multi oameni pe care nu ii inteleg si nu ma inteleg.O umbra intre umbre. Timpul pentru mine a ramas pe loc in timp ce toti ceilalti in jurul meu s-au tot schimbat sau au disparut. Refuz sa fiu ceea ce trebuie sa fiu, refuz sa fiu ceea ce sunt. Locul meu e peste tot dar nicaieri.Sunt un reject printre rejecti. Cred ca gandesc special cand de fapt sun ca si ceilalti. As vrea sa pot sa-mi gasesc calea uitata atunci cand mi-am pierdut lumanarea dar n-am nici ceara si nici sfori din care sa-mi fac alte lumanari. Fug de moarte cand eu de fapt sun moartea insasi. Incerc sa gasesc prieteni uitati cand de fapt eu nici pe mine nu ma pot regasi. Astept si sper mereu la ceva scornit de mine.Sunt prost, gandesc prea putin si uneori prea mult. Sunt impulsiv , ma pierd cu firea repede sunt imatur cand nu trebuie si matur niciodata. Sunt analfabet si nu imi pasa. Spun de prea multe ori nu cand ar trebui sa spun da. Imi pare rau ca te-am dezamagit copile, imi pare rau ca am devenit o umbra.Sper ca intr-o zi sa pot fi iar lumina asa cum erai tu. Ne vedem in viitor, semnat un Nimeni

miercuri, 4 iulie 2012

V-ati dorit?

V-ati dorit vreodata sa faceti ceva, dar nu ati avut timpul,banii dispozitia sau altfel de scuze? Eu... eu as zice sa incercati sa faceti acel lucru pe care vi-l doriti.Ati dorit sa mergeti la o persoana si sa ii spuneti fix ce credeti? Duceti-va si faceti asta? Ati dorit vreodata sa alergati goi pe strada? OK , faceti si asta.. probabil e ilegal, mai bine nu :)).
Ideea este ca nu avem prea mult timp pe lumea asta, adica stai sa te gandesti pfaaa am timp dar nu stiu in fiecare zi mai putrezim un pic, uite cum putrezesc eu scriind postarea asta in loc sa fiu undeva distrandu-ma sau sa indeplinesc o dorinta, sa fac ceva ce e pe lista mea de lucruri de facut.
Mai ganditi-va inainte sa ziceti NU.
Traiti viata ca pe o aventura daca aveti ocazia,pentru ca mai tineri nu devenim lol si viata se indreapta decat catre groapa.
Stiti cum era imaginea aia motivationala, live fast, die young have fun sau asa ceva :]].
Oricum ideea este ca:
-sa nu ascultati de nimeni
-sa faceti lucrurile din impuls
-sa nu ziceti nu la nicio ocazie
Consecinte? Evaluati-le vedeti daca se merita si daca sunt consecinte mici mici mici faceti acel lucru,traiti.
Zboara puiule zboara ! =))
Acum inchideti pcul si iesiti afara ,treziti-va a doua zi fara sa stiti unde sunteti si sa va ziceti in mintea voastra
"Ba ce seara am avut!"
Fabricati-va amintiri pentru mai incolo :3

luni, 2 iulie 2012

Mediocritate sau cheia fericirii

Am ajuns la concluzia ca cel mai bine e sa fii mediocru. O da, ce viata de carton, ce viata falsa.
Consider ca este cea mai buna stare, mai buna decat ascensiunea si declinul.Ziceti ca nu e asa. Adica totul este perfect yada yada ,nu ai asteptari prea mari, lucruri naspa nu se pot intampla.
Un singur defect: esti limitat. Nu poti ajunge niciodata la extreme.Esti facut sa traiesti in lumea ta de carton presat, fragila,falsa si patetica pe care si ploaia o poate dobori.
Si acum tu ce vei alege? Sa fii mediocru? sa fii un/o distrus/a? Sa fii perfect si totusi indurerat pentru ca vrei mai mult?
Eu zic sa alegi mediocritate, e singura ta scapare :P.

duminică, 1 iulie 2012

De ce?

De ce mereu cred ca totul o sa fie bine , doar ca sa fiu lovit iar si iar si iar cu aceeasi chestie. De ce cand vreau sa trec pur si simplu peste, chiar atunci apare din nou lucrul ce ma tulbura...
Ma macina, ma macina rau..Vreau o scapare, sa fie totul ok sa am tot ce imi doresc, sa fiu multumit, sa pot sa fac in sfarsit o poza in care sa zambesc, care sa ilustreze ce e cu adevarat in sufletul meu...
Oare va veni rasaritul si pe strada mea? Sau viata mea e pur si simplu 80% suferinta...
Am obosit sa mai caut, sa mai astept,am obosit sa mai traiesc acelasi lucru de 1000 de ori ca in filmul "Ziua cartitei"
O viata atat de monotona,atat de inchisa , traiesc.As vrea sa evadez si sa invat sa zbor, asa cum sunt acum parca as fi un prizonier incatusat intr-o camera prea stramta si inconjurat de alti oameni care la fel ca si mine sunt si ei prizonieri si doresc sa scape. Vreau o raza, un hint orice,care sa ma ghideze, care sa ma faca sa revin la ce eram , sa fiu iar puternic sa nimicesc orice pentru ca acum abia ma tarasc si sincer imi pare rau pentru asta.


Claudiu

miercuri, 18 aprilie 2012

Oare?

Oare.. oare sa merita sa lupti, sa speri sa crezi in ceva care nici macar nu stii daca exista?
Cand toti iti spun sa renunti la dorintele, la aspiratiile tale, la ceea ce iubesti si cand stii ca daca continui sa le urmezi chiar daca iti fac rau tu ce alegi?
Distrugere sau sa traiesti iar in visul tau imposibil . Dintre cele doua tu ce alegi?

luni, 16 aprilie 2012

Nou

Ingandurat si inmiresmat
Ma plimb pe coridoare goale
Si imbatat si afumat de vise ce-mi par pale

Nu stiu ce vreau nu stiu ce esti
Pierdut in ingandurare
Eu stau si astept eu stau si sper
La unica scapare

Ma arde pielea de pe oase
Se frange in falduri goale
Si vant aspru peste case
Imi zboara peste poale

Eu stau si astept ingandurat
O izbavarire a sortii
Ingandurat si inmiresmat
De moartea noptii mortii

duminică, 17 iulie 2011

Ma afund in doruri stinse in crestet de incercare
Cand vad lumina noptii luceste in departare
Iar pe bolta de stele in zare se zareste
O tu Luceafar,ce viata imi pazeste

O de-as putea ca tine sa fiu nepieritor
Sa ma petrec aievea prin ganduri calator
Caci  tu esti infinita si eu un muritor
Si din vapai cladita din gandul trecator

Tu visele-mi tulburi,tu mintea mi-o afunzi
Ma ispitesti cu zahar cu roz de nuferi bruni
Dar oare eu aievea ,un om muritor
Voi-putea-oare-odata sa fiu nemuritor?

Sa fim doar noi pe ceruri
Sa fim Luceferi goi
Eu printul tau aievea iar tu,printesa mea
Dar negura se-anina ia visul meu,dispare
Caci muritor ca suflet eu sunt privind in zare

Sa iau eu de pe lume,o simpla muritoare?
Cu glasul de tamaie ,cu voce-ndulcitoare
Sa -renunt eu la vise,fiinta ideala?
Pentru un trai tihnit cu o fiinta normala?

Sau sa continui visul,iluzia desarta
Si sa ma pierd in scrisuri,in flamura desarta
Caci risc sa pier acuma cand spectrul se arata
Cand framantari nescrise in suflet se arata

Caci tu aici,aievea un muritor detii
Si poate cati acuma un alt Luceafar viu
Caci inima zdrobita cu greu poate iubi
Cand si iubirea stinsa,aprinsa nu poate fi

Nascuta din crezare tu plasmuire a mintii
Privesti in departare acum in flamura mintii
In visul meu de-acuma in ochii tristi ai mintii
Privesti un suflet gol in flamura mintii

Si acea muritoare care oare vrea sa ma insele?
In mintea mea cea sparta acum  cand cauta alene.
Sa imi pateze mie acum,ispita mea,frumoasa mea
Cu mintea ei ingusta ,in inima mea

Acum adio,Luceafar bland si tie muritoare
Caci am pierdut bland iubire nepieritoare
Ramai pierdut  amorul meu pe pustiit de pasari
Si sufletul meu pustiit
De nepasari in vasari

joi, 30 iunie 2011

Arhanghel al durerii
De ce iti place sa ma vezi
Pe chinurile placerii
Fara sa ma crezi

Ca nu mai pot trai
Asa de fragmentat
De ce nu as sari
In groapa inmormantat

De spectrii din vise
Ce plapuma-mi fura
De chiorii din prize
Ce cu sete ma injura

marți, 28 iunie 2011

Eretic

Concret,inseamna contrar religiei :)

luni, 27 iunie 2011

Ma roade amarul dragostei moarte
Ce geme inauntrul marii de soapte
Ma doare in strafundul inimii sparte
In mii de farame de vise inalte

Cand te privesc rece,orbita de tumult
Nu vezi suferinta inimii tale?
Cand inima ta devine un cumul
De vise amare de flori si petale

Uscate sub adierile reci ale vietii
Ce tu o petreci cu caldura-ti de gheata
Ce-n lacrimi fara sa clipesti
Ce inima-mi furi sorbindu-mi din viata

De-a pururi o jertfa-ti voi fi in adancu-ti
Caci inima rece de gheata
Nu-mi vede iubirea n-o simte in viata
Si visele stinse apoi aprinzandu-ti

duminică, 26 iunie 2011

Ceva

Moartea aceeasi poveste repetata reciclata reincercata,in aceeasi noapte
Aceeasi lume,gri murdara scartaind a usi murdare poluate de reverberatia zilei de maine
Venita azi in mecanice ganduri generate de minti inclestate ,rasuflate
Nestemate de franturi de ganduri schizofrenic create
Din soapte moarte din destine infranate
De conditii miraculoase
Si taioase ,da taioase si geniale
Neintelese secrete criptic transmise
Prin vorbe neintelese de nimeni
Prea inchisi si incuiati cei de maine din trecut
Si viitorul sumbru arunca umbre pale
Pe conuri de umbre colorate scanteind in noapte

Antet

Am obosit sa caut iubire imaginara
Intr-un viitor prea cenusiu
M-am saturat sa vad intr-o fiinta ordinara
Un colb de praf ,speranta,alburiu

Ma murdaresc intr-una cu harpii cadaverice
Invenitate arse si pline de ardoare
Cu inimile stinse
CU jar negru de soare

Plange cerul de cenusa
Pentru tine,iubire moarta
Sunt acum batut de soarta
Si toti imi spun sa mor odata

Dar eu nu mor,caini misei
Cu priviri reci si stinse
Blestemat de soarta rece
De cel span cu dor de munte