marți, 26 octombrie 2010

Funie (S1-neterminat)

Bec palpait lumineaza camera alba
In timp ce eu leg o sfoara neagra
In jurul la gat eu o fac cravata
Cu nod triplu est sa o tina legata

Pregatesc scaunelul pregatesc si hartia
Sa scriu pe ea sa-mi definesc fericirea
Mai numar odata ma hotorasc
Ies pe geam afara stau si privesc

E oare aceasta decizia buna
Sa plec din aceasta lume cruda
Nu am nimic de lasat in urma
Dar nici nimic nu ma asteapta dupa

Dau funa sub lustra o trec pe deasupra
Ma pun sus pe scaun ma mai gandesc asupra
Mortii reale din mintea bolnava
La moartea reala din camera goala

O fac pan' la urma si sar de pe scaun
O gura de aer si ma strange streangul
Degeaba ma zbat degeaba tremur
Ca doamna cu coasa e deja in centru

Intoarcerea Lor

Solul mocirlos rasuna in timp ce aerul vibreaza
Desi am trupul amortit si amortit mintea-mi ramane treaza
Rasuna aerul dement,e melodia demonilor
Cand sparg tacerea prin strident,e distrugerea nervilor

Toti sunt pizamsi si zgomotosi in vorbe
Si incarcati cu venin si spume sure
Si duduie si huruie,mananca suflete pure

Sunt tradatori de-ai demonilor ei
Sunt  si ai oamenilor totusi
Sunt si tradati chiar intre ei
Sunt si tradati de ei insisi

Se cred magnifici si semeti
Ar trebui sa tremur
Sa jur
Dar stiu ca sunt fara sunt goi si fara feti
Sunt purtatori de de masti semeti

luni, 25 octombrie 2010

Postare noua dupa aproape un mileniu sorry all :D

Ceva mai "emo " cum ziceti voi de data asta :
Satul
Sunt satul de joaca stupida numita viata
Care imi perturba starea de cvasi meditatie zilnica
Sunt satul de dimensiunea timp care nu o pot controla cum vreau
Sunt satul de minciunile si amagirile continue
...satul de toti si de tine
Satul sa mai sper la nimic si sa vad ceva bun in ceva ce nu va putea fi vreodata asa
Satul de pisica mea lenesa si cu probleme de temperament
Satul de parintii mei care nu pot gandi in afara cutiei
Satul de impertinenta ta in a fi o persoana mai buna
Sunt de asemenea satul sa nu fiu auzit de nimeni
Si sa privesc fericirea altora dar eu sa no simt niciodata

luni, 4 octombrie 2010

N



Ascultand melodia de mai sus am realizat ca intreaga mea viata e de fapt o inlantuire de vise neindeplinite si himere transformate in arhangheli ai luminii.Tot ce consider ca am trait in viata mea sau am considerat amintiri fericite de fapt nu au existat niciodata,sunt doar o coala de ziar infasurata peste un intuneric fara de sfarsit.Sunt singur,
prea singur,prea ametit de iluziile mele.Melodia asta ma bantuie,ma rascoleste in interior,ma aduce in intunericul vietii mele si nu vreau acolo iar ,chiar nu vreau.Prefer sa fiu in lumea mea iluziorie decat in cea reala plina de rautate.Revina in lumea mea de hartie de ziar,plina de iluzii.