duminică, 17 iulie 2011

Ma afund in doruri stinse in crestet de incercare
Cand vad lumina noptii luceste in departare
Iar pe bolta de stele in zare se zareste
O tu Luceafar,ce viata imi pazeste

O de-as putea ca tine sa fiu nepieritor
Sa ma petrec aievea prin ganduri calator
Caci  tu esti infinita si eu un muritor
Si din vapai cladita din gandul trecator

Tu visele-mi tulburi,tu mintea mi-o afunzi
Ma ispitesti cu zahar cu roz de nuferi bruni
Dar oare eu aievea ,un om muritor
Voi-putea-oare-odata sa fiu nemuritor?

Sa fim doar noi pe ceruri
Sa fim Luceferi goi
Eu printul tau aievea iar tu,printesa mea
Dar negura se-anina ia visul meu,dispare
Caci muritor ca suflet eu sunt privind in zare

Sa iau eu de pe lume,o simpla muritoare?
Cu glasul de tamaie ,cu voce-ndulcitoare
Sa -renunt eu la vise,fiinta ideala?
Pentru un trai tihnit cu o fiinta normala?

Sau sa continui visul,iluzia desarta
Si sa ma pierd in scrisuri,in flamura desarta
Caci risc sa pier acuma cand spectrul se arata
Cand framantari nescrise in suflet se arata

Caci tu aici,aievea un muritor detii
Si poate cati acuma un alt Luceafar viu
Caci inima zdrobita cu greu poate iubi
Cand si iubirea stinsa,aprinsa nu poate fi

Nascuta din crezare tu plasmuire a mintii
Privesti in departare acum in flamura mintii
In visul meu de-acuma in ochii tristi ai mintii
Privesti un suflet gol in flamura mintii

Si acea muritoare care oare vrea sa ma insele?
In mintea mea cea sparta acum  cand cauta alene.
Sa imi pateze mie acum,ispita mea,frumoasa mea
Cu mintea ei ingusta ,in inima mea

Acum adio,Luceafar bland si tie muritoare
Caci am pierdut bland iubire nepieritoare
Ramai pierdut  amorul meu pe pustiit de pasari
Si sufletul meu pustiit
De nepasari in vasari