luni, 29 aprilie 2013

Nimic

Asa de rau imi pare ca nu sunt talentat.Imi pare rau ca sunt doar o umbra de om ce nu poate fi numita nici macar umana. Ce se intampla cu mintea mea? De ce nu mai fac distinctia intre realitate si imaginar. De ce nu mai sunt sigur de nimic? Tot ceea ce mi se intampla mi se pare atat de greu de amintit, parca nu s-ar fi intamplat. Am nevoie de lucruri care sa imi dovedeasca ca s-au intamplat. Trec pe langa oameni, pe strada zilnic si parca nu as trece pe langa ei, parca nu as trece deloc. Am inceput sa nu mai inteleg pe nimeni. Mi-ar placea sa simt iar. Dar am uitat cum e sa simti. Sigur sau da, au devenit un simplu cred. Pot decat sa cred si nimic mai mult. Incerc uneori sa ma agat de umbre din trecut din moment ce nu traiesc in prezent.Dar imi scapa din moment ce nu mai pot simti. Nu mai imi vad scopul, nu mai pot vorbi cu rost. Daca ma vad intr-o oglinda nu ma mai recunosc. Pic in stare de visare si vad viitorul. Asta face lucrurile si mai transparente pentru mine. Am indepartat toti oamenii din motive pur utilitare. Nu mai vad distractia ci doar folosul. Mi-e sila de trupul meu slab si as vrea un altul. Ma chinui si nu iese nimic. Fata mea exprima moarte, galbejita si supta. Poate nu mai sunt demult pe lumea asta.Poate am murit si inca traiesc in imaginatia cuiva. Poate asa se explica faptul ca nu mai am amintiri,infatisarea mea si detasarea de lume. Sunt mort si o stiu.Lumea din jur nu e reala si eu sunt doar o plasmuire a cuiva.

3 comentarii:

  1. nu ştiu ce zici acolo, dar eu ieri chiar vroiam o ciocolată. cred că suntem amândoi trişti din cauza asta, raiffeisen e de vină. taci si simte-te fabulos la loc.

    RăspundețiȘtergere
  2. =))) haide ca stii ca sunt mai happy de atat face to face :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Oare n-am ajuns noi Nimic fiindca am vrut sa fim Totul ?

    RăspundețiȘtergere