luni, 31 mai 2010

Blestemul

Blestem ma urmareste in sus
Pe dealul de clestar
Parintii mei demult s-au dus
Au murit in zadar

Blestem ma face sa respir
Blestem imi da si aer
Cand monstrii noptii's in delir
Blestem le sta in cale

Blestem e falnic ca un print
Blestem e un martir
Blestem i-a furat pe parinti
Lui Blestem ma inchin

duminică, 16 mai 2010

Sfarsit de blog (Part 4) sau Blestemul,Glasul durerii sau Parerile unui idiot obscur la minte despre lumea din jur si indexarea tipurilor de persoane descoperite

Zilele astea m-am tot gandit si m-am tot gandit la ce sa fac.Am privit in trecut prezent si viitor.Am fost ranit,judecat si asuprit.Inima mi-a fost franta de prea multe ori cat sa-mi amintesc.Am facut de prea multe ori ce am vrut si am capatat o anumita retinere fata de ceilalti si impartasirea sentimentelor.Totusi am facut-o si acum regret profund caci m-am grabit.Am cunoscut-o online caci eu exist doar in spatiul virtual pe fata asta,V. si nu stiu ce sa cred.Ea sustine ca sunt un bou si un neispravit si probabil se asteapta sa reactionez urat dar eu nu o fac ca intotdeauna.E posibil ca ea sa vrea mai mult de la mine decat doresc eu si sunt disponibil sa dau dar oare asa ar fi corect?Aici nu e vorba de nesimtire sau altceva ci de mine.E vorba ca sunt blestemat cum ar veni.Fiecare fata cu care am fost pana acum a fost interesata de mine 7 zile.M-am saturat sa fiu pur si simplu o curiozitate sau un trofeu.De acum nu mai fac gesturi pripite pentru a nu-mi cauza propria suferinta.De ce ar fi altfel si in cazul ei?Toate au fost prea trecatoare pentru gustul meu si inca o relatie de o saptamana ar fi pur si simplu o pierdere de timp.Vreau ceva stabil,caut ceva stabil si pana il voi gasi nu ma voi mai arunca cu capul inainte.Am obosit sa mai iau decizii pripite la simple impulsuri.Vreau sa invat sa refuz din nou.Inchei aici

Cafeneaua

Cafeneaua autor Preda Claudiu

Fumul înnecãcios mi-a inundat nãrile imediat ce am intrat in “Falonia”,cafeneaua de pe Calea Plevnei Nr.4.
Înãuntru ,învãluiţi in nori de fum de ţigarã ,pereţi scorojiţi şi crãpaţi te îmbie spre depresie,mohorâţi şi completând atmosfera generalã de inerţie a localului.
În jurul meselor rotunde,revãrsaţi în scaune de catifea zdrenţãroase stau vechi valori ale vremii cu minţile pierdute in bãuturã şi amãrãciune bãtrânã.Lãmpile suspendate în dreptul fiecãrei mese le lumineazã feţele zbârcite,cadaverice într-un mod morbid,lugubru.Toţi par pierduţi în gânduri,în gânduri mult prea complexe pentru a fi înţelese de omul de rând.În afarã de unul.
În capãtul cafenelei care pare mai mult bar de zi decât cafenea,un bãrbat uscãţiv si gãlbejit ţine un discurs unor oameni imaginary cãci locurile din jurul mesei sale sunt goale.
-Vã spun eu domnilor,e numai vina lui,el ne-a distrus cu ideile sale inovatoare,ne-a pângãrit strãmoşii,ne-a scorojit câmpurile,nimic nu va mai creşte.Oamenii mor de foame in fiecare zi si soarele n-a mai apãrut pe cer de aproape o lunã.Nimic nu va mai creşte aici.E sfârşitul pentru noi şi neamul nostrum.Ne-a distrus tot ce-am avut domnii mei iar acum vine dupã noi.
Spunând acestea bãtrânul se prãbuşeşte pe scaunul sãu şi începe sã râdã isteric.Dintr-o data un scrâşnet puternic sparge liniştea generalã pereţii scârţâie puternic iar luminile pâlpâie şi se sting.Sub întunericul morţii toate închipuite la început dispar ca nişte nãluci.Umbrele viitorului s-au arãtat iar si nu par prea blânde cu noi.

miercuri, 12 mai 2010

Trei puncte si m-am dus (3)

Ma faci sa sufar,zau
Nici eu nu stiu de ce
Ajung din rau in rau
Pe cand timpul tot trece

M-ai imbatat,serios,de la o vreme
Nu stiu de ce acum
Cand totul geme
[...]

Sunt imperfect din nou
Urasc si sufar
Din ce in ce mai rau
Simt flori de nufar

Este parfumul tau
Mireasma cea suava
Din ce in ce mai rau
Ma infioara

Injur in sec in minte
Cand il vad pe el
Ma tai usor in tinte
E un catel

De ce aleg eu prost?
Ma-ntreb in gand
De ce nu sunt anost?
In primul rand

Catre celestiali

In lume cand privesti atent
Peste cladiri,colosii de metal
In zarea cea de foc in vidul cel latent
Domeniul cel fantastic si astral

Celestial strabat lumina de verdeata
Cantand dansand in soare
Pe steaua cea mareata
Sub maini ocrotitoare

N-au griji trairi sau ganduri
Sunt fara continut
Nic nu se pierd n-adancuri
In spatiul mentinut

Dintre acestia poate
Prin sanse mici absurde
S-o ascunde pe moarte
Un ins care aude

Sa fie el trimisul
De zei,de Prometeu
Sa-ndeplineasca visul
Visat de mine,eu

Durere

Ma striga din nou,ma striga durerea
Credeam c-am lasat-o demult
O vad din nou stand aici aievea
Ma inteapa in spate,scurt

Incerc sa scap fugind in zadar
In negura zilei de maine
Asud de efort,ma frang ,n-am habar
Ca ea fuge de mine

Sunt prins in tango si nu pot scapa
Din cap un tiuit suna
E gata,s-a dus nu ma pot salva
Cand demonii canta din struna

(: