Blestemul

Blestem ma urmareste in sus
Pe dealul de clestar
Parintii mei demult s-au dus
Au murit in zadar

Blestem ma face sa respir
Blestem imi da si aer
Cand monstrii noptii's in delir
Blestem le sta in cale

Blestem e falnic ca un print
Blestem e un martir
Blestem i-a furat pe parinti
Lui Blestem ma inchin

Sfarsit de blog (Part 4) sau Blestemul,Glasul durerii sau Parerile unui idiot obscur la minte despre lumea din jur si indexarea tipurilor de persoane descoperite

Zilele astea m-am tot gandit si m-am tot gandit la ce sa fac.Am privit in trecut prezent si viitor.Am fost ranit,judecat si asuprit.Inima mi-a fost franta de prea multe ori cat sa-mi amintesc.Am facut de prea multe ori ce am vrut si am capatat o anumita retinere fata de ceilalti si impartasirea sentimentelor.Totusi am facut-o si acum regret profund caci m-am grabit.Am cunoscut-o online caci eu exist doar in spatiul virtual pe fata asta,V. si nu stiu ce sa cred.Ea sustine ca sunt un bou si un neispravit si probabil se asteapta sa reactionez urat dar eu nu o fac ca intotdeauna.E posibil ca ea sa vrea mai mult de la mine decat doresc eu si sunt disponibil sa dau dar oare asa ar fi corect?Aici nu e vorba de nesimtire sau altceva ci de mine.E vorba ca sunt blestemat cum ar veni.Fiecare fata cu care am fost pana acum a fost interesata de mine 7 zile.M-am saturat sa fiu pur si simplu o curiozitate sau un trofeu.De acum nu mai fac gesturi pripite pentru a nu-mi cauza propria suferinta.De ce ar fi altfel si in cazul ei?Toate au fost prea trecatoare pentru gustul meu si inca o relatie de o saptamana ar fi pur si simplu o pierdere de timp.Vreau ceva stabil,caut ceva stabil si pana il voi gasi nu ma voi mai arunca cu capul inainte.Am obosit sa mai iau decizii pripite la simple impulsuri.Vreau sa invat sa refuz din nou.Inchei aici

Cafeneaua

Cafeneaua autor Preda Claudiu

Fumul înnecãcios mi-a inundat nãrile imediat ce am intrat in “Falonia”,cafeneaua de pe Calea Plevnei Nr.4.
Înãuntru ,învãluiţi in nori de fum de ţigarã ,pereţi scorojiţi şi crãpaţi te îmbie spre depresie,mohorâţi şi completând atmosfera generalã de inerţie a localului.
În jurul meselor rotunde,revãrsaţi în scaune de catifea zdrenţãroase stau vechi valori ale vremii cu minţile pierdute in bãuturã şi amãrãciune bãtrânã.Lãmpile suspendate în dreptul fiecãrei mese le lumineazã feţele zbârcite,cadaverice într-un mod morbid,lugubru.Toţi par pierduţi în gânduri,în gânduri mult prea complexe pentru a fi înţelese de omul de rând.În afarã de unul.
În capãtul cafenelei care pare mai mult bar de zi decât cafenea,un bãrbat uscãţiv si gãlbejit ţine un discurs unor oameni imaginary cãci locurile din jurul mesei sale sunt goale.
-Vã spun eu domnilor,e numai vina lui,el ne-a distrus cu ideile sale inovatoare,ne-a pângãrit strãmoşii,ne-a scorojit câmpurile,nimic nu va mai creşte.Oamenii mor de foame in fiecare zi si soarele n-a mai apãrut pe cer de aproape o lunã.Nimic nu va mai creşte aici.E sfârşitul pentru noi şi neamul nostrum.Ne-a distrus tot ce-am avut domnii mei iar acum vine dupã noi.
Spunând acestea bãtrânul se prãbuşeşte pe scaunul sãu şi începe sã râdã isteric.Dintr-o data un scrâşnet puternic sparge liniştea generalã pereţii scârţâie puternic iar luminile pâlpâie şi se sting.Sub întunericul morţii toate închipuite la început dispar ca nişte nãluci.Umbrele viitorului s-au arãtat iar si nu par prea blânde cu noi.

Trei puncte si m-am dus (3)

Ma faci sa sufar,zau
Nici eu nu stiu de ce
Ajung din rau in rau
Pe cand timpul tot trece

M-ai imbatat,serios,de la o vreme
Nu stiu de ce acum
Cand totul geme
[...]

Sunt imperfect din nou
Urasc si sufar
Din ce in ce mai rau
Simt flori de nufar

Este parfumul tau
Mireasma cea suava
Din ce in ce mai rau
Ma infioara

Injur in sec in minte
Cand il vad pe el
Ma tai usor in tinte
E un catel

De ce aleg eu prost?
Ma-ntreb in gand
De ce nu sunt anost?
In primul rand

Catre celestiali

In lume cand privesti atent
Peste cladiri,colosii de metal
In zarea cea de foc in vidul cel latent
Domeniul cel fantastic si astral

Celestial strabat lumina de verdeata
Cantand dansand in soare
Pe steaua cea mareata
Sub maini ocrotitoare

N-au griji trairi sau ganduri
Sunt fara continut
Nic nu se pierd n-adancuri
In spatiul mentinut

Dintre acestia poate
Prin sanse mici absurde
S-o ascunde pe moarte
Un ins care aude

Sa fie el trimisul
De zei,de Prometeu
Sa-ndeplineasca visul
Visat de mine,eu

Durere

Ma striga din nou,ma striga durerea
Credeam c-am lasat-o demult
O vad din nou stand aici aievea
Ma inteapa in spate,scurt

Incerc sa scap fugind in zadar
In negura zilei de maine
Asud de efort,ma frang ,n-am habar
Ca ea fuge de mine

Sunt prins in tango si nu pot scapa
Din cap un tiuit suna
E gata,s-a dus nu ma pot salva
Cand demonii canta din struna

Saptamana

Luni

E luni din nou e luni
Sunt obosit,nu vreau sa ma trezesc
Si-n perna si cearsafuri eu mai rau m-adancesc
Mai sunt cateva saptamani

Marti
Iar marti e-o lune inversata
Am ora preferata
Nu doar odata,doua
O fi azi luna noua?

Miercui

Relaxare,poate si o plimbare
Nici sportul nu il fac
La ore nici nu tac
Si ea imi e datoare

Joi
E desen,tare,ma scol la 8 jumate
Si beau si niste lapte
Avem romana frate.
Ma bat ganduri desarte

Vineri

E plictiseala,eu nici nu vin la scoala
Ea vrea sa-mi stea in poala
Eu vreau o inghetata
Sunt oare bun de plata?

Sambata
Libertate,eu iar am ganduri desarte
Mananc si inghetate
Ma bat,ma cert in fapte
Tu oare ma mai stii frate?

Duminica
E moarte sunt pedepsit degeaba
Nu ma mai place fata
Ma cearta chiar si tata
Si vine luni cu graba

Pacientul mortii

Perplex si vid,si-n minte e tacere
Privesc prelung cu ochii spalaciti
Pasind usor pe oameni adormiti
La doamna cea cu coasa la putere

Pe fata supta rece,alba,mi se iveste scurt si acru un zambet
Si ochii se atintesc intr-o privire nula
Imi inclestez si dintii si strang usor din mana
Si fac o plecaciune in fata-i spectru sacru

Si ma izbeste crunt mirosuri de cadavru
Si stropii de siroaie incep usor sa-mi curga
Si moartea in moarte agale ma afunda
Si multumita toata ma scoate usor din cadru

Am uitat

Ma simt murdar,parasit,batran.Am obosit sa mai alerg,am obosit sa ma mai scuz.Am obosit sa gresesc de zeci de ori aceleasi si aceleasi lucruri.Ma simt ca un prost.
De acum renunt la vise,la viata la tot ce am mai drag.Ma dezumanizez ,trag aer in piept,il scot,respir.Nu imi mai ard parul si nu imi mai ard ochii.Revin la ce eram si ce voi fi.Te uit pe tine,imi uit obsesiile si devin pur.Nu mai ascult ce spun ceilalti si nu mai spun nici eu nimic.
Renunt sa mai fiu bun si sa mai ofer ajutor.Mi-am dat seama ca nu-mi pot depasi conditia si ma gandesc s-o accept.Ma uit in jur si stii ce vad?Acelasi lucru,aceeasi oameni,aceleasi povesti.Fiecare il insala pe celalalt si nimic nu mai este adevarat.Ma adancesc singur in drame care nu-mi aparatin si decad cu fiecare secunda.Te ruasc si te vreau in acelasi timp.Prostia ta ma uimeste si ma intriga in acelasi timp.De acum voi renunta la rolul meu de geniu,la rolul meu de clovn,la rolul meu de om.Voi redeveni acea masinarie nemiloasa cu singurul tel al ei fiind suprematia.
Trag aer in piept si il scot,inspir si expir,respir.Lesin.Trupul imi dispare intr-o valvataie de flacari.Am incheiat postarea.

Cad

Cad usor pe curentii de vant
Din vazduhul cel bland
Eu din soare caznad
Printre stele m-avant

Cad..in abisul pamant
Ma sufoc si ma stang
De la ploaie si vant
Printre nori eu picand

Cad,cad sub pamant
Oasele mi se frang
De la pietre-nsirand
Printre roci eu m-avant

Cad,cad in ploaie de foc
Carnea-mi arzand
De la al focului vant
Si dispar pe loc

Zbor in Edenul promis
Sunt in paradis
Printre stele de foc
Eu ma ridic la loc