duminică, 16 mai 2010

Cafeneaua

Cafeneaua autor Preda Claudiu

Fumul înnecãcios mi-a inundat nãrile imediat ce am intrat in “Falonia”,cafeneaua de pe Calea Plevnei Nr.4.
Înãuntru ,învãluiţi in nori de fum de ţigarã ,pereţi scorojiţi şi crãpaţi te îmbie spre depresie,mohorâţi şi completând atmosfera generalã de inerţie a localului.
În jurul meselor rotunde,revãrsaţi în scaune de catifea zdrenţãroase stau vechi valori ale vremii cu minţile pierdute in bãuturã şi amãrãciune bãtrânã.Lãmpile suspendate în dreptul fiecãrei mese le lumineazã feţele zbârcite,cadaverice într-un mod morbid,lugubru.Toţi par pierduţi în gânduri,în gânduri mult prea complexe pentru a fi înţelese de omul de rând.În afarã de unul.
În capãtul cafenelei care pare mai mult bar de zi decât cafenea,un bãrbat uscãţiv si gãlbejit ţine un discurs unor oameni imaginary cãci locurile din jurul mesei sale sunt goale.
-Vã spun eu domnilor,e numai vina lui,el ne-a distrus cu ideile sale inovatoare,ne-a pângãrit strãmoşii,ne-a scorojit câmpurile,nimic nu va mai creşte.Oamenii mor de foame in fiecare zi si soarele n-a mai apãrut pe cer de aproape o lunã.Nimic nu va mai creşte aici.E sfârşitul pentru noi şi neamul nostrum.Ne-a distrus tot ce-am avut domnii mei iar acum vine dupã noi.
Spunând acestea bãtrânul se prãbuşeşte pe scaunul sãu şi începe sã râdã isteric.Dintr-o data un scrâşnet puternic sparge liniştea generalã pereţii scârţâie puternic iar luminile pâlpâie şi se sting.Sub întunericul morţii toate închipuite la început dispar ca nişte nãluci.Umbrele viitorului s-au arãtat iar si nu par prea blânde cu noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu