De ce?

De ce mereu cred ca totul o sa fie bine , doar ca sa fiu lovit iar si iar si iar cu aceeasi chestie. De ce cand vreau sa trec pur si simplu peste, chiar atunci apare din nou lucrul ce ma tulbura...
Ma macina, ma macina rau..Vreau o scapare, sa fie totul ok sa am tot ce imi doresc, sa fiu multumit, sa pot sa fac in sfarsit o poza in care sa zambesc, care sa ilustreze ce e cu adevarat in sufletul meu...
Oare va veni rasaritul si pe strada mea? Sau viata mea e pur si simplu 80% suferinta...
Am obosit sa mai caut, sa mai astept,am obosit sa mai traiesc acelasi lucru de 1000 de ori ca in filmul "Ziua cartitei"
O viata atat de monotona,atat de inchisa , traiesc.As vrea sa evadez si sa invat sa zbor, asa cum sunt acum parca as fi un prizonier incatusat intr-o camera prea stramta si inconjurat de alti oameni care la fel ca si mine sunt si ei prizonieri si doresc sa scape. Vreau o raza, un hint orice,care sa ma ghideze, care sa ma faca sa revin la ce eram , sa fiu iar puternic sa nimicesc orice pentru ca acum abia ma tarasc si sincer imi pare rau pentru asta.


Claudiu

Oare?

Oare.. oare sa merita sa lupti, sa speri sa crezi in ceva care nici macar nu stii daca exista?
Cand toti iti spun sa renunti la dorintele, la aspiratiile tale, la ceea ce iubesti si cand stii ca daca continui sa le urmezi chiar daca iti fac rau tu ce alegi?
Distrugere sau sa traiesti iar in visul tau imposibil . Dintre cele doua tu ce alegi?

Nou

Ingandurat si inmiresmat
Ma plimb pe coridoare goale
Si imbatat si afumat de vise ce-mi par pale

Nu stiu ce vreau nu stiu ce esti
Pierdut in ingandurare
Eu stau si astept eu stau si sper
La unica scapare

Ma arde pielea de pe oase
Se frange in falduri goale
Si vant aspru peste case
Imi zboara peste poale

Eu stau si astept ingandurat
O izbavarire a sortii
Ingandurat si inmiresmat
De moartea noptii mortii

Ma afund in doruri stinse in crestet de incercare
Cand vad lumina noptii luceste in departare
Iar pe bolta de stele in zare se zareste
O tu Luceafar,ce viata imi pazeste

O de-as putea ca tine sa fiu nepieritor
Sa ma petrec aievea prin ganduri calator
Caci  tu esti infinita si eu un muritor
Si din vapai cladita din gandul trecator

Tu visele-mi tulburi,tu mintea mi-o afunzi
Ma ispitesti cu zahar cu roz de nuferi bruni
Dar oare eu aievea ,un om muritor
Voi-putea-oare-odata sa fiu nemuritor?

Sa fim doar noi pe ceruri
Sa fim Luceferi goi
Eu printul tau aievea iar tu,printesa mea
Dar negura se-anina ia visul meu,dispare
Caci muritor ca suflet eu sunt privind in zare

Sa iau eu de pe lume,o simpla muritoare?
Cu glasul de tamaie ,cu voce-ndulcitoare
Sa -renunt eu la vise,fiinta ideala?
Pentru un trai tihnit cu o fiinta normala?

Sau sa continui visul,iluzia desarta
Si sa ma pierd in scrisuri,in flamura desarta
Caci risc sa pier acuma cand spectrul se arata
Cand framantari nescrise in suflet se arata

Caci tu aici,aievea un muritor detii
Si poate cati acuma un alt Luceafar viu
Caci inima zdrobita cu greu poate iubi
Cand si iubirea stinsa,aprinsa nu poate fi

Nascuta din crezare tu plasmuire a mintii
Privesti in departare acum in flamura mintii
In visul meu de-acuma in ochii tristi ai mintii
Privesti un suflet gol in flamura mintii

Si acea muritoare care oare vrea sa ma insele?
In mintea mea cea sparta acum  cand cauta alene.
Sa imi pateze mie acum,ispita mea,frumoasa mea
Cu mintea ei ingusta ,in inima mea

Acum adio,Luceafar bland si tie muritoare
Caci am pierdut bland iubire nepieritoare
Ramai pierdut  amorul meu pe pustiit de pasari
Si sufletul meu pustiit
De nepasari in vasari

Arhanghel al durerii
De ce iti place sa ma vezi
Pe chinurile placerii
Fara sa ma crezi

Ca nu mai pot trai
Asa de fragmentat
De ce nu as sari
In groapa inmormantat

De spectrii din vise
Ce plapuma-mi fura
De chiorii din prize
Ce cu sete ma injura

Eretic

Concret,inseamna contrar religiei :)

Ma roade amarul dragostei moarte
Ce geme inauntrul marii de soapte
Ma doare in strafundul inimii sparte
In mii de farame de vise inalte

Cand te privesc rece,orbita de tumult
Nu vezi suferinta inimii tale?
Cand inima ta devine un cumul
De vise amare de flori si petale

Uscate sub adierile reci ale vietii
Ce tu o petreci cu caldura-ti de gheata
Ce-n lacrimi fara sa clipesti
Ce inima-mi furi sorbindu-mi din viata

De-a pururi o jertfa-ti voi fi in adancu-ti
Caci inima rece de gheata
Nu-mi vede iubirea n-o simte in viata
Si visele stinse apoi aprinzandu-ti

Ceva

Moartea aceeasi poveste repetata reciclata reincercata,in aceeasi noapte

Aceeasi lume,gri murdara scartaind a usi murdare poluate de reverberatia zilei de maine

Venita azi in mecanice ganduri generate de minti inclestate ,rasuflate

Nestemate de franturi de ganduri schizofrenic create

Din soapte moarte din destine infranate

De conditii miraculoase

Si taioase ,da taioase si geniale

Neintelese secrete criptic transmise

Prin vorbe neintelese de nimeni

Prea inchisi si incuiati cei de maine din trecut

Si viitorul sumbru arunca umbre pale

Pe conuri de umbre colorate scanteind in noapte

Antet

Am obosit sa caut iubire imaginara

Intr-un viitor prea cenusiu

M-am saturat sa vad intr-o fiinta ordinara

Un colb de praf ,speranta,alburiu

Ma murdaresc intr-una cu harpii cadaverice

Invenitate arse si pline de ardoare

Cu inimile stinse

CU jar negru de soare

Plange cerul de cenusa

Pentru tine,iubire moarta

Sunt acum batut de soarta

Si toti imi spun sa mor odata

Dar eu nu mor,caini misei

Cu priviri reci si stinse

Blestemat de soarta rece

De cel span cu dor de munte

Nesiguranta

Ma incolaceste,ma sugruma ma transforma din om

Intr-un monstru grotesc cu un cap diform

Privind cu ochi tristi spre un viitor incert

Cu nori si furtuna  si un tel absent

Ma sfasii si tremur de patimi si dor

Ma culeg dintre flamuri de sete si mor

Cand va ca lumina nu vrea sa se-arate

Si visele-mi dragi emit licariri desarte

Si-un siroi de lacrimi incepe pe obrazul grotesc

Cand simt ca el piere -acel vis nebunesc

Si sufar chircit de durerea incinsa

Pe fiinta-mi firava de sete aprinsa

Amanare

Aici,acum sau atunci?
In trecut ,in prezent sau in viitor?
In lumea asta sau in cealalta...