Ma afund in doruri stinse in crestet de incercare
Cand vad lumina noptii luceste in departare
Iar pe bolta de stele in zare se zareste
O tu Luceafar,ce viata imi pazeste
O de-as putea ca tine sa fiu nepieritor
Sa ma petrec aievea prin ganduri calator
Caci tu esti infinita si eu un muritor
Si din vapai cladita din gandul trecator
Tu visele-mi tulburi,tu mintea mi-o afunzi
Ma ispitesti cu zahar cu roz de nuferi bruni
Dar oare eu aievea ,un om muritor
Voi-putea-oare-odata sa fiu nemuritor?
Sa fim doar noi pe ceruri
Sa fim Luceferi goi
Eu printul tau aievea iar tu,printesa mea
Dar negura se-anina ia visul meu,dispare
Caci muritor ca suflet eu sunt privind in zare
Sa iau eu de pe lume,o simpla muritoare?
Cu glasul de tamaie ,cu voce-ndulcitoare
Sa -renunt eu la vise,fiinta ideala?
Pentru un trai tihnit cu o fiinta normala?
Sau sa continui visul,iluzia desarta
Si sa ma pierd in scrisuri,in flamura desarta
Caci risc sa pier acuma cand spectrul se arata
Cand framantari nescrise in suflet se arata
Caci tu aici,aievea un muritor detii
Si poate cati acuma un alt Luceafar viu
Caci inima zdrobita cu greu poate iubi
Cand si iubirea stinsa,aprinsa nu poate fi
Nascuta din crezare tu plasmuire a mintii
Privesti in departare acum in flamura mintii
In visul meu de-acuma in ochii tristi ai mintii
Privesti un suflet gol in flamura mintii
Si acea muritoare care oare vrea sa ma insele?
In mintea mea cea sparta acum cand cauta alene.
Sa imi pateze mie acum,ispita mea,frumoasa mea
Cu mintea ei ingusta ,in inima mea
Acum adio,Luceafar bland si tie muritoare
Caci am pierdut bland iubire nepieritoare
Ramai pierdut amorul meu pe pustiit de pasari
Si sufletul meu pustiit
De nepasari in vasari
duminică, 17 iulie 2011
joi, 30 iunie 2011
marți, 28 iunie 2011
luni, 27 iunie 2011
Ma roade amarul dragostei moarte
Ce geme inauntrul marii de soapte
Ma doare in strafundul inimii sparte
In mii de farame de vise inalte
Cand te privesc rece,orbita de tumult
Nu vezi suferinta inimii tale?
Cand inima ta devine un cumul
De vise amare de flori si petale
Uscate sub adierile reci ale vietii
Ce tu o petreci cu caldura-ti de gheata
Ce-n lacrimi fara sa clipesti
Ce inima-mi furi sorbindu-mi din viata
De-a pururi o jertfa-ti voi fi in adancu-ti
Caci inima rece de gheata
Nu-mi vede iubirea n-o simte in viata
Si visele stinse apoi aprinzandu-ti
Ce geme inauntrul marii de soapte
Ma doare in strafundul inimii sparte
In mii de farame de vise inalte
Cand te privesc rece,orbita de tumult
Nu vezi suferinta inimii tale?
Cand inima ta devine un cumul
De vise amare de flori si petale
Uscate sub adierile reci ale vietii
Ce tu o petreci cu caldura-ti de gheata
Ce-n lacrimi fara sa clipesti
Ce inima-mi furi sorbindu-mi din viata
De-a pururi o jertfa-ti voi fi in adancu-ti
Caci inima rece de gheata
Nu-mi vede iubirea n-o simte in viata
Si visele stinse apoi aprinzandu-ti
duminică, 26 iunie 2011
Ceva
Moartea aceeasi poveste repetata reciclata reincercata,in aceeasi noapte
Aceeasi lume,gri murdara scartaind a usi murdare poluate de reverberatia zilei de maine
Venita azi in mecanice ganduri generate de minti inclestate ,rasuflate
Nestemate de franturi de ganduri schizofrenic create
Din soapte moarte din destine infranate
De conditii miraculoase
Si taioase ,da taioase si geniale
Neintelese secrete criptic transmise
Prin vorbe neintelese de nimeni
Prea inchisi si incuiati cei de maine din trecut
Si viitorul sumbru arunca umbre pale
Pe conuri de umbre colorate scanteind in noapte
Antet
Am obosit sa caut iubire imaginara
Intr-un viitor prea cenusiu
M-am saturat sa vad intr-o fiinta ordinara
Un colb de praf ,speranta,alburiu
Ma murdaresc intr-una cu harpii cadaverice
Invenitate arse si pline de ardoare
Cu inimile stinse
CU jar negru de soare
Plange cerul de cenusa
Pentru tine,iubire moarta
Sunt acum batut de soarta
Si toti imi spun sa mor odata
Dar eu nu mor,caini misei
Cu priviri reci si stinse
Blestemat de soarta rece
De cel span cu dor de munte
Nesiguranta
Ma incolaceste,ma sugruma ma transforma din om
Intr-un monstru grotesc cu un cap diform
Privind cu ochi tristi spre un viitor incert
Cu nori si furtuna si un tel absent
Ma sfasii si tremur de patimi si dor
Ma culeg dintre flamuri de sete si mor
Cand va ca lumina nu vrea sa se-arate
Si visele-mi dragi emit licariri desarte
Si-un siroi de lacrimi incepe pe obrazul grotesc
Cand simt ca el piere -acel vis nebunesc
Si sufar chircit de durerea incinsa
Pe fiinta-mi firava de sete aprinsa
vineri, 10 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Dispretul meu catre toti oamenii din jur sau ultima postare pe acest blog deprimant. M-am gandit la asta o vreme(bine nu m-am gandit am vru...