Mort

Mort traversez ziduri de stele instelate
Asasinate de glasuri nesatule insetate
De soapte , de moarte de vise sfaramate

In timp ce mort traversez ziduri de stele instelate
Insangerate de inimi sparte in farame mii
Tu nu mai stii
Cum era, cum eram si ce a fost
Nu are rost..

Sa derulez din nou un trecut anost
Si vorbesc prost
Si mult prea mult si fara rost
Am devenit anost
Nu are rost...

Mort traversez ziduri de stele instelate
Insangerate,asasinate de inimi sfaramate
De vise insetate dupa soapte de moarte
Reflectate de stele instelate
Nemuritoare moarte

Ploaie

Alerg dupa umbre in timp ce stropi de ploaie mi se scurg pe fruntea obosita de vreme, de asteptare interminabila.

Privirea cea goala cu ochii stinsi si negri intalnesc faruri de masini, in care se ascunde iadul.

Am decazut atat de mult incat si eu acum sunt doar o umbra , facuta din oase.

Pamantul cand trec se crapa si paraie si dedesubtul lui se aud strigate disperate…iadul.

Mastile ma privesc cu dusmanie, ca pe un corp strain ce le perturba linistea interioara.Framantari.

Incep sa obosesc, sa gafai, corpul mi se cutremura.

Umbrele din jur incep sa devina si ele facute din oase. Alunec si cad.

Cand ma uit in baltoaca din fata mea vad un copil. Ma priveste cu dispret si cu un suras sfidator.

Mi-e frica si incerc sa scap de imaginea lui. Oriunde intorc capul, in orice suprafata reflectiva, el mi se arata cu acelasi suras.

Umbrele au inceput sa se transforme, sa se materializeze si se apropie de mine incet incet.

Eu in schimb, incep sa dispar.

Copilul iese dintr-o reflective se apropie de mine si imi spune:

-Tu esti eu si eu sunt tu. Si tu esti nimic.

Si dispare. Si umbrele ma inconjoara si dispar.

Si apoi nimic.

Draga Claudiu,

Anii au trecut si odata cu ei am trecut si eu. Visele copilariei,copilaria insasi si ele au trecut. Din tot ce mi-am dorit sa fiu am ajuns un simplu operator de text si imagini si am ajuns inscris la o facultate fara nume. Mi-e rusine. Sunt orbit de lacomia pentru bani, am sacrificat tot pentru ei. Sunt un om fara rusine, fara inima, purtator de masti. Sunt inconjurat de prea multi oameni pe care nu ii inteleg si nu ma inteleg.O umbra intre umbre. Timpul pentru mine a ramas pe loc in timp ce toti ceilalti in jurul meu s-au tot schimbat sau au disparut. Refuz sa fiu ceea ce trebuie sa fiu, refuz sa fiu ceea ce sunt. Locul meu e peste tot dar nicaieri.Sunt un reject printre rejecti. Cred ca gandesc special cand de fapt sun ca si ceilalti. As vrea sa pot sa-mi gasesc calea uitata atunci cand mi-am pierdut lumanarea dar n-am nici ceara si nici sfori din care sa-mi fac alte lumanari. Fug de moarte cand eu de fapt sun moartea insasi. Incerc sa gasesc prieteni uitati cand de fapt eu nici pe mine nu ma pot regasi. Astept si sper mereu la ceva scornit de mine.Sunt prost, gandesc prea putin si uneori prea mult. Sunt impulsiv , ma pierd cu firea repede sunt imatur cand nu trebuie si matur niciodata. Sunt analfabet si nu imi pasa. Spun de prea multe ori nu cand ar trebui sa spun da. Imi pare rau ca te-am dezamagit copile, imi pare rau ca am devenit o umbra.Sper ca intr-o zi sa pot fi iar lumina asa cum erai tu. Ne vedem in viitor, semnat un Nimeni